Hauptinhalt

Informații utile pentru angajați

Trendul pozitiv de pe piaţa muncii saxonă continuă şi în viitor. Numărul total de locuri de muncă din landul saxon creşte, în paralel cu scăderea considerabilă a numărului de şomeri.

La ora actuală, firmele saxone caută specialişti în diverse domenii - în primul rând pentru restaurante şi hoteluri, în industria electrotehnică şi a prelucrării metalelor,  sectorul medical şi al serviciilor de îngrijire, logistică şi producţie aveţi cele mai mari şanse de a vă găsi un nou job.

Pentru locuri de muncă disponibile în Saxonia vezi aici:

Un avantaj deosebit îl au cei care au cunoştinţe de limbă germană. Cu cât mai bine vorbiţi germana, cu atât mai uşor veţi putea încă de la bun început să vă feriţi de eventuale abuzuri şi de exploatarea în muncă şi să comunicaţi cu autorităţile. Şansele de vă găsi un loc de muncă mai bun cresc şi ele în acest caz.

Dacă vreţi să lucraţi şi să vă stabiliţi în Saxonia, ar fi bine să urmaţi în ţară un curs de limba germană, fiindcă această variantă e de obicei mai ieftină. Astfel de cursuri de limba germană se organizează însă şi în landul Saxonia (la universităţile populare, Institutul Goethe din Dresda, şcolile de limbi străine, şcolile particulare etc.).

Cetăţenii din UE nu au nevoie de o autorizaţie specială pentru a munci în Germania, resp. în landul Saxonia. Aceştia au acces liber la piaţa muncii din Germania.

Dacă veniţi dintr-un aşa-numit »stat terţ«, adică nu sunteţi nici cetăţean UE şi nici cetăţean al unuia din statele membre ale Spaţiului Economic European sau al Elveţiei şi vreţi să vă stabiliţi definitiv în Germania, aveţi nevoie atunci de o autorizaţie specială, aşa-numitul titlu de şedere. Pentru a primi un titlu de şedere, trebuie să îndepliniţi anumite condiţii. Aceasta înseamnă printre altele că trebuie să aveţi un paşaport, să vă fie asigurată subzistenţa în perioada şederii şi să nu existe niciun motiv de extrădare în cazul dvs. Titlul de şedere se eliberează individual, în funcţie de scopul venirii în Germania, de nivelul de şcolarizare avut, resp. de gradul de calificare profesională.

Pentru alte informaţii vezi:

Cetăţenii UE au dreptul să se deplaseze şi să locuiască în Germania, resp. în landul Saxonia. Pentru aceasta nu au nevoie de autorizaţie de şedere sau viză. Este suficientă o carte de identitate sau un paşaport valabil.

Timp de 3 luni orice cetăţean UE are dreptul să staţioneze în orice ţară din UE.

Dacă doriţi să rămâneţi mai mult de 3 luni, va trebui să respectaţi următoarele:

Salariaţii firmelor şi persoanele fizice autorizate au un drept de şedere necondiţionat.

Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă au dreptul să rămână mai mult de 6 luni în Germania, resp. landul Saxonia, dacă continuă să-şi caute de lucru şi pot dovedi că au şanse de a găsi un loc de muncă.

În principiu, cetăţenii UE fără loc de muncă în Germania, resp. Saxonia, au dreptul să rămână aici, dacă dispun de mijloace suficiente de subzistenţă şi dacă au o asigurare de sănătate.

Atenţie! Indiferent de aceasta, în Germania sunteţi obligat să vă luaţi în evidenţa populaţiei în termen de 7 zile, dacă domiciliaţi aici sau v-aţi luat o locuinţă, lucru pentru care trebuie să vă prezentaţi la primăria locală.

Pentru informaţii suplimentare referitoare la această temă vezi:

Persoanele care nu au cetăţenia unui stat din UE, au nevoie de regulă de o viză. Cu această viză puteţi intra în Germania, după care viza va fi transformată de autorităţile locale din Germania într-un titlu de şedere, corespunzător scopului şederii aici. Excepţie fac cetăţenii următoarelor state: Australia, Israel, Japonia, Canada, Coreea, Noua Zeelandă şi SUA. Puteţi veni şi fără viză în Germania, caz în care va trebui să depuneţi aici o cerere pentru autorizaţia de şedere înainte de a începe munca. Numai dacă aveţi cetăţenia unuia din aceste state, aveţi dreptul să solicitaţi autorităţilor locale pentru străini eliberarea unui titlu de şedere, imediat după ce aţi sosit aici.

Dacă vă aflaţi în căutarea unui nou job, puteţi apela la serviciile gratuite oferite de reţeaua EURES din ţara de origine. Întrebaţi agenţia locală pentru ocuparea forţei de muncă cine este consultantul EURES şi solicitaţi acestuia informaţii despre locurile de muncă vacante în landul Saxonia (eures.europa.eu). Dacă locuiţi în zona de frontieră Saxonia-Cehia-Polonia, vă puteţi adresa direct consultantului EURES din parteneriatul EURES-TriRegio (eures-triregio.eu), care să va oferi informaţii utile despre situaţia actuală de pe piaţa muncii din Saxonia şi despre locurile de muncă disponibile.

Pentru a vă căuta un loc de muncă în Saxonia puteţi veni aici şi să informaţi Agenţia Federală pentru Ocuparea Forţei de Muncă despre faptul că vă aflaţi în căutarea unui loc de muncă (arbeitsagentur.de).

Chiar dacă sunteţi înregistrat ca şomer în ţara de origine şi primiţi acolo ajutor de şomaj, puteţi totuşi să veniţi în Saxonia, unde veţi primi o anumită perioadă de timp aceste prestaţii financiare. Pentru aceasta va trebui să îndepliniţi următoarele condiţii:

  1. Trebuie să vă aflaţi în evidenţa şomerilor la agenţia pentru muncă deja de cel puţin 4 săptămâni
  2. Trebuie să depuneţi o cerere-tip cu formularul PD U2 la agenţia de muncă locală
  3. În termen de maxim 7 zile de la sosirea în landul Saxonia, trebuie să vă adresaţi Agenţiei Federale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (BAA) şi să prezentaţi formularul PD U2. Va trebui să fiţi la dispoziţia BAA în vederea intermedierii pe piaţa muncii.

Dacă sunt îndeplinite aceste condiţii, agenţia pentru muncă din ţara de origine vă va plăti timp de 3 luni de la data plecării din ţară ajutorul de şomaj (în contul avut în ţara de origine!). Această perioadă poate fi prelungită în anumite cazuri până la 6 luni. În acest timp rămâneţi asigurat de sănătate în ţara de origine.

Dacă locuiţi şi lucraţi în landul Saxonia şi dacă vreţi sau trebuie să vă schimbaţi locul de muncă, va trebui să vă prezentaţi la agenţia locală pentru muncă pentru a fi luat în evidenţă ca şomer sau persoană aflată în căutarea unui loc de muncă .  Programaţi-vă la agenţia pentru muncă arbeitsagentur.de/arbeitslos-arbeit-finden/erster-beratungstermin sau încercaţi să vă găsiţi singur un loc de muncă la bursa locurilor de muncă con.arbeitsagentur.de/prod/jobboerse/jobsuche-ui/ .

Pentru alte detalii vezi: make-it-in-germany.com/de/fuer-fachkraefte/arbeiten/ratgeber/arbeitssuche .

Prin lucrător frontalier se înțelege orice persoană care desfășoară activităţi dependente sau independente într-un stat membru și care este rezidentă în alt stat membru, în care se întoarce de regulă zilnic sau cel puțin o dată pe săptămână (vezi Regulamentul CE Nr. 883/2004).

Pentru lucrătorii frontalieri se aplică de regulă codul muncii din ţara în care muncesc. Trebuie să aveţi un contract de muncă la firma din ţara în care munciţi, încheiat cu respectarea prevederilor legale şi a contractelor colective de muncă din ţara în care lucraţi. În anumite cazuri se poate stabili aplicarea unei alte legislaţii decât cea din ţara în care munciţi, dar cu toate acestea vor trebui respectate anumite prevederi legale din Germania, cum ar fi legea privind salariul minim şi normele de protecţia muncii.

Salariaţii firmei au aceleaşi drepturi. Cetăţenia, naţionalitatea sau localitatea de domiciliu nu au nicio importanţă în legislaţia muncii.

Cu toate acestea, pentru lucrătorii frontalieri din UE/SEE există anumite reguli specifice de coordonare, de care trebuie să se ţină cont.  

Asigurarea de sănătate şi asigurările sociale – sunteţi asigurat de obicei în ţara în care lucraţi. Prestaţiile se pot primi parţial şi în localitatea de domiciliu. Lucrătorii frontalieri şi membrii lor de familie, asiguraţi de sănătate în ţara în care lucrează, pot beneficia în caz de boală de serviciile medicale din ţara în care lucrează şi din ţara în care-şi au domiciliul. Pentru aceasta, fiecare persoană asigurată direct sau indirect va trebui să depună la casa de sănătate proprie formularul S1 (fost E106).

(aceste norme de coordonare sunt valabile pentru asigurările publice de sănătate, nu şi pentru cele private!)

Prestaţiile familiale - dreptul la prestaţiile familiale există de regulă în ţara în care lucrătorii frontalieri îşi au locul de muncă. În funcţie de situaţia familială şi de activitatea celuilalt părinte, aveţi dreptul la anumite prestaţii şi în ţara de domiciliu.

Şomajul – lucrătorii frontalieri au dreptul la ajutor de şomaj în ţara în care locuiesc. Pentru aceasta vor trebui să prezinte dovada perioadei de asigurare obţinută din străinătate. Pentru cererea care se va depune în ţara de domiciliu aveţi nevoie de formularul U1. Acest formular se obţine de la agenţia pentru muncă din landul Saxonia.

Asigurarea de pensie - lucrătorii frontalieri primesc pensia din toate ţările din UE, în care au plătit contribuţia respectivă pe o perioadă mai mare de un an. Veţi primi o pensie parţială, la calculul căreia se vor lua în considerare cotizaţiile plătite şi perioada de asigurare.

Atenţie! Păstraţi cu grijă toate documentele legate de activitatea avută în străinătate!

Pentru informaţii suplimentare referitoare la această temă vezi:

Pentru toate persoanele care vor să lucreze şi să se stabilească în Germania se aplică legislaţia germană.

Salariaţii şi familiile acestora, după stabilirea în Germania, resp. landul Saxonia, trebuie să-şi achite tot aici contribuţiile la asigurările sociale şi de sănătate.

Nu uitaţi în prima săptămână de la sosirea aici să cereţi autorităţilor să vă ia în evidenţa populaţiei, atât pe dvs. cât şi familia!

Dacă sunteţi încă în căutarea unui loc de muncă, cereţi să fiţi luat în evidenţă ca atare la agenţia locală pentru ocuparea forţei de muncă.

Pentru alte informaţii despre asigurările de sănătate şi sociale, drepturile la ajutoare sociale, vezi capitolele respective.

Pentru informaţii suplimentare referitoare la această temă vezi:

Munca sezonieră are o definiţie exactă. Munca sezonieră este permisă pe o perioadă de max. 6 luni pe an calendaristic numai în următoarele domenii:

  • Agricultură şi silvicultură
  • Hoteluri şi restaurante
  • Unităţi de prelucrare a legumelor şi fructelor
  • Fabrici de cherestea

La muncile sezoniere se aplică de la 1.1.2019 salariul minim obligatoriu (9,19 euro/oră). 

Lucrătorii din hoteluri şi restaurante, agricultură sau de la târgurile de Crăciun, care muncesc mai puţin de 70 de zile pe an, nu au asigurări sociale, de pensie şi de şomaj.   Acest lucru este valabil numai dacă persoanele respective lucrează ocazional şi nu permanent şi nu au un salariu mai mare decât limita prevăzută pentru joburile cu program scurt de lucru (450 euro / lună). Altfel spus, dacă această muncă nu serveşte la asigurarea subzistenţei.

Puteţi lucra ca sezonier şi dacă sunteţi lucrător frontalier, dar e de reţinut că numeroase firme oferă şi cazare personalului. Verificaţi înainte să plecaţi de acasă, dacă aveţi cazare şi, dacă da, cât trebuie să plătiţi pentru aceasta.

Pentru informaţii suplimentare referitoare la această temă vezi:

Munca temporară este un raport trilateral de muncă încheiat între angajator (agentul de muncă temporară, respectiv agenţia de muncă temporară), angajat (lucrătorul temporar, în leasing) şi beneficiarul la care lucrătorul munceşte (întreprindere utilizatoare). Angajatul încheie un contact de muncă cu agentul de muncă temporară, resp. o firmă specializată în servicii de personal în leasing.

Lucrătorii temporari nu au obligatoriu un »contract temporar«, adică pe perioadă determinată. De regulă, aceştia au un contract de muncă pe perioadă nedeterminată.

Agenţia de leasing personal pune forţa de muncă a lucrătorului temporar la dispoziţia unităţii beneficiare, care i-a comunicat că are nevoie acum de personal.  Lucrătorul temporar nu munceşte deci la firma la care e angajat, ci la firma la care aceasta l-a închiriat. Din această cauză se mai foloseşte şi termenul de forţă de muncă închiriată, sau de personal în leasing.

Numeroase firme folosesc pe de altă parte munca temporară pentru a beneficia astfel de personalul necesar, fără să încheie cu acesta un contract pe lungă durată. După terminarea proiectului, lucrătorul temporar se întoarce înapoi la firma la care e angajat şi care l-a închiriat. Aceasta este şi rămâne agentul de muncă temporară - cu toate drepturile şi obligaţiile pe care le are. Agentul este acela care aprobă şi plăteşte concediile, plăteşte cotizaţiile la asigurările sociale şi impozitul pe salariu, fiind obligat să respecte toate prevederile din legislaţia muncii şi codul social. Regula e valabilă şi în perioada în care lucrătorul temporar nu are nicio misiune sau comandă.

Relaţiile dintre agenţia de leasing personal şi utilizatorul forţei de muncă temporară sunt reglementate în Germania de legea privind munca temporară (AUG - »Arbeitnehmerüberlassungsgesetz«). Pe lângă aceasta, pentru majoritatea agenţilor de muncă temporară se mai aplică şi contractele colective de muncă din sector.

Pentru informaţii suplimentare referitoare la această temă vezi:

Agenţiile de intermediere a forţei de muncă s-au specializat pe intermedierea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.  Agenţiile pot fi publice sau private.

Majoritatea intermediarilor de forţă de muncă din Germania lucrează în sectorul la agenţiile publice de intermediere a forţei de muncă, cum ar fi agenţiilelocale pentru ocuparea forţei de muncă, centrele »Jobcenter« ale Agenţiei Federale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, resp. aşa-numitele »Optionskommunen«, sau lucrează ca angajaţi sau PFA la agenţiile private de intermediere a forţei de muncă.

Intermediarii din serviciul public oferă consultanţa necesară persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă şi altor persoane cu probleme similare, le prezintă posturile vacante existente şi le informează despre posibilităţile de începere a muncii, cursurile de perfecţionare, celelalte servicii oferite în baza Codului Social şi despre programele de promovare a fondatorilor de existenţă.

Agenţiile private de intermediere a forţei de muncă se adresează pe de o parte tuturor persoanelor care caută un loc de muncă (deci atât şomerilor, cât şi celor care vor să-şi schimbe locul de muncă) şi pe de altă parte agenţilor economici şi instituţiilor care caută personal. Serviciile de intermediere sunt plătite ori de persoana care caută un loc de muncă, ori de angajator, sau de stat (în cazul Agenţiei Federale pentru Ocuparea Forţei de Muncă etc.).  Agenţiile private intermediază şi persoanele care au primit de la Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă un bon de intermediere („Vermittlungsgutschein”), eliberat conf. art. 45 alin. 4 prop. 3 nr. 2 Cod Social SGB III, în valoare de 2.000 € (de la 1 ianuarie 2008, în cazuri excepţionale, până la 2.500 €).

Atenţie! Agenţiile private intermediază numai persoanele care au bonuri de intermediere. Dacă nu aveţi un astfel de bon, agenţia privată va percepe o taxă pentru  serviciile de intermediere.  Aveţi dreptul la bonul de intermediere numai dacă aţi fost luat în evidenţă ca şomer la Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Şomerii frontalieri sau persoanele care au un loc de muncă nu au dreptul la acest bon. În acest caz va trebui să vă hotărâţi personal dacă veţi apela la o agenţie privată de intermediere şi dacă vreţi sau nu să plătiţi taxa de intermediere respectivă.

Beneficiarii de somaj (ALG I) au, în anumite condiții, o pretenție legală privind eliberarea unui bon de intermediere. În schimb beneficiarii de ajutor social (ALG II) nu au o asemenea pretenție legală pentru eliberarea unui bon de intermediere.

Atenţie la intermediari! Există şi intermediari şi agenţii neserioase - nu numai în Germania, ci şi acasă. Reţineţi că, agenţiile de intermediere a personalului au nevoie de o autorizaţie specială pentru intermedierea sau închirierea personalului şi că aceste firme trebuie să apară în Registrul Naţional.  Verificaţi acest lucru în Registrul Naţional din ţara de origine!

Minijoburile sunt activităţi dependente, care pot fi clasificate în două categorii:

  • Minijoburile de 450 euro sunt locuri de muncă cu salarii reduse. Persoana care are un astfel de minijob nu poate primi un salariu lunar mai mare de 450 de euro. Acesta are un program regulat de muncă - indiferent de timpul de lucru săptămânal şi numărul de zile de muncă pe lună.
  • Minijoburi pe termen scurt sunt locuri de muncă pe o perioadă scurtă. Persoana care are un astfel de minijob nu poate lucra mai mult de trei luni sau, în total, 70 de zile pe an. Salariatul respectiv nu are un program de muncă regulat, ci lucrează ocazional, iar salariul acestuia nu are aici niciun rol.

Persoanele care au un minijob în Germania nu beneficiază de asigurări, ci au doar o mică asigurare de pensie. Chiar dacă angajatorul plăteşte cotizaţii pauşale la asigurările sociale, angajatul nu beneficiază de asigurarea de sănătate, de îngrijire şi de şomaj. Aceasta înseamnă că angajatul nu are dreptul la astfel de servicii! Luaţi legătura cu casa de asigurări sociale din ţară pentru a afla care este autoritatea care răspunde de asigurările dvs., astfel încât să nu aveţi probleme din cauza unui minijob avut în Germania.

Pentru alte informaţii vezi:

Un contract de muncă nu trebuie să fie întocmit în mod obligatoriu în scris, dar angajatorul este obligat din punct de vedere legal ca cel târziu la o lună de la începerea  raportului de muncă, să întocmească o listă cu termenii și condițiile raportului de muncă în scris, să o semneze şi să o dea angajatului.

Contractul de muncă trebuie să conţină următoarele:

  1. Numele şi adresa părţilor contractuale
  2. Data la care a intrat în vigoare şi durata contractului
  3. Tipul de activitate şi o scurtă prezentare a sarcinilor de serviciu
  4. Locul de muncă (resp. posibilitatea ca angajatul să lucreze în diverse localităţi)
  5. Salariul (de regulă, salariul brut), inclusiv sporurile, primele, plăţile speciale şi celelalte drepturi salariale, precum şi data la care se plătesc
  6. Timpul de lucru stabilit
  7. Concediul
  8. Termenul de reziliere a contractului
  9. Menţiune privind contractul colectiv de muncă, regulamentele şi dispoziţiile interne sub incidenţa cărora se află raportul de muncă.

Contractul de muncă se poate încheia pe perioadă determinată sau nedeterminată.  Dacă aţi încheiat un contract de muncă pe perioadă determinată, raportul de muncă nu se va încheia la data rezilierii contractului, ci »automat«, la expirarea termenului prevăzut în contract. Această restricţie poartă denumirea de »restricţie temporală«, deoarece contractul se încheia la o anumită dată, resp. un anumit termen. În acest context se mai foloseşte şi termenul de »contract de muncă determinat pe o perioadă calendaristică«.

Această determinare pe o perioadă calendaristică a contractului de muncă este posibilă numai din motive obiective, pe o durată de maxim doi ani. Până la plafonul maxim total de doi ani sunt posibile trei prelungiri ale contractului de muncă pe perioadă determinată.

Contractul nu poate fi încheiat pe o perioadă determinată, dacă angajatul mai avusese anterior la aceeaşi firmă un alt contract de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată.

Contractele de muncă pe perioadă determinată trebuie încheiate obligatoriu în scris. În cazul în care clauza privind perioada determinată a contractului nu s-a stabilit în scris (resp. în formă electronică sau notarială), îşi pierde valabilitatea numai clauza respectivă, nu şi întreg contractul de muncă. Contractul de muncă rămâne totuşi valabil, dar pe o perioadă nedeterminată.

Pentru informaţii suplimentare referitoare la această temă vezi:

Pentru munca prestată aveţi dreptul la un salariu!

În Germania există un salariu minim pe economie, ceea ce înseamnă că firma nu are voi să vă plătească un salariu mai mic decât acesta. Drepturile salariale sunt reglementate ori în contractele colective de muncă, ori sunt negociate direct cu angajatorul. Acest lucru este valabil și pentru celelalte drepturi speciale, cum ar fi al 13-lea salariu.

Salariul minim pe economie este de 9,19 € brut / ora de muncă, pe care angajatorul nu are dreptul să-l scurteze. Fac excepţie numai persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani, anumiţi practicanţi, elevii de şcoală profesională şi şomerii de lungă durată înregistraţi în Germania.

Pentru anumite activităţi, resp. sectoare economice se aplică salariul minim negociat în contractul colectiv de muncă, care de obicei este mai mare decât salariul minim pe economie (de ex. în construcţii, instalaţii electrice, curăţenie clădiri, îngrijire persoane, etc.)

Începând din 1 ianuarie 2019 se aplică următoarele salarii minime negociate în contractul colectiv de muncă pentru salariaţii detaşaţi sau personalul în leasing.

  de la / până la Est Vest Berlin
Sector economic   € / oră € / oră € / oră
Categorie de personal/salariu        
         
Salariul minim pe economie 01/2019-12/2019 9,19 9,19 9,19
         
Construcţii        
Muncitor necalificat 01/2018-02/2019 11,75 11,75 11,75
  03/2019-12/2019 12,20 12,20 12,20
Muncitor calificat 01/2018-02/2019 11,75 14,95 14,80
  03/2019-12/2019 12,20 15,20 15,05
         
Învăţământ profesional        
Personal didactic 01/2019-12/2019 15,72 15,72 15,72
Personal didactic cu diplomă de licentiă 01/2019-12/2019 15,79 15,79 15,79
         
Acoperiri de case        
Muncitor necalificat 01/2018-12/2019 12,20 12,20 12,20
Muncitor calificat 01/2018-12/2018 12,90 12,90 12,90
  01/2019-12/2019 13,20 13,20 13,20
         
Instalaţii electrice (montaj) 01/2018-12/2018 10,95 10,95 10,95
  01/2019-12/2019 11,40 11,40 11,40
         
Industria cărnii 01/2019 9,19 9,19 9,19
         
Curăţenie clădiri        
Curăţenie şi întreţinere interioară 01/2018-12/2018 9,55 10,30 10,30
  01/2019-12/2019 10,05 10,56 10,56
  01/2020-11/2020 10,55 10,80 10,80
  12/2020-12/2020 10,80 10,80 10,80
Curăţenie geamuri şi faţade 01/2018-12/2018 12,18 13,55 13,55
  01/2019-12/2019 12,83 13,82 13,82
  01/2020-11/2020 13,50 14,10 14,10
  12/2020-12/2020 14,10 14,10 14,10
         
Servicii de transport valori        
Transport valori 01/2018-12/2018 12,64

în funcţie de land

12,64
Procesare bani 01/2018-12/2018 10,38   10,38
         
Montaj schele 05/2018-05/2019 11,35 11,35 11,35
         
Agricultură şi silvicultură 01/2019 9,19 9,19 9,19
         
Zugravi şi vopsitori        
Muncitor necalificat 05/2018-04/2019 10,60 10,60 10,60
  05/2019-04/2020 10,85 10,85 10,85
  05/2020-04/2021 11,10 11,10 11,10
Muncitor calificat 05/2017-04/2018 11,85 13,10 13,10
  05/2018-04/2019 12,40 13,30 13,30
  05/2019-04/2020 12,95 13,30 13,30
  05/2020-04/2021 13,50 13,50 13,50
         
Îngrijire persoane 01/2018-12/2018 10,05 10,55 10,55
  01/2019-12/2019 10,55 11,05 11,05
  01/2020-12/2020 10,85 11,35 11,35
         
Coşari 10/2018-12/2020 13,20 13,20 13,20
(*Angajamentul general nu a fost încă decis)        
         
Pietrari şi cioplitori piatră 05/2018-04/2019 11,40 11,40 11,40
         
Personal în leasing 04/2018-12/2018 9,27 9,49 9,27
  01/2019-03/2019 9,49 9,49 9,49
  04/2019-09/2019 9,49 9,79 9,49
  10/2019-12/2019 9,66 9,96 9,66

Salariul trebuie plătit până cel târziu la mijlocul lunii următoare, plata efectuându-se de regulă prin transfer bancar în contul salariatului. Contul se poate deschide la orice bancă. Angajatorul trebuie să vă dea în fiecare lună un ştat de plată, care conţine salariul realizat şi sumele deduse pentru impozitul pe salariu şi cotizaţiile la asigurările sociale. Impozitul pe salariu se plăteşte direct de angajator la administraţia financiară.

Dacă firma nu vă plăteşte salariul, puteţi să vă apăraţi. Cereţi în scris angajatorului să vă plătească salariul şi să vă prezinte ştatul de plată în termen de 2 săptămâni. În acest document se vor menţiona următoarele: orele de muncă neplătite, suma datorată de angajator şi contul bancar în care trebuie achitată. Nu aşteptaţi prea mult. Există anumite termene până la care mai puteţi să vă revendicaţi plata salariului sau să daţi în judecată angajatorul. După expirarea acestor termene nu mai aveţi dreptul să revendicaţi nimic în faţa angajatorului. Termenele respective sunt menţionate în contractul individual de muncă, resp. în contractul colectiv de muncă din sectorul în care lucraţi, sau în Codul Civil (BGB - »Bürgerliches Gesetzbuch«). 

Notaţi-vă pe o listă orele lucrate şi cereţi angajatorului să vă semneze dacă se poate lista respectivă, verificaţi dacă în ştatul de plată a fost respectat salariul minim pentru toate orele lucrate.

Pentru relaţii suplimentare vezi

Perioada de probă durează maxim 6 luni de la angajare. În perioada de probă, contractul de muncă se poate rezilia cu un termen de preaviz de 2 săptămâni, dacă nu s-a stabilit altceva în contract.

În cazul ucenicilor, perioada de probă este de minim 1 lună şi maxim 4 luni, cu observaţia că în acest timp, contractul de ucenicie se poate rezilia fără termen de preaviz.

În unele cazuri, angajatorul vă poate solicita să lucraţi de probă câteva zile, înainte de a decide dacă veţi primi un contract de muncă. Proba de lucru este o metodă uzuală şi legală, dar nu poate dura totuşi mai mult de o săptămână, având voie să efectuaţi în acest timp numai lucrări minore, din viitorul domeniu de activitate.  În cazul în care aveţi activităţi din viitorul domeniu de lucru şi trebuie să urmaţi dispoziţiile date de angajator, acesta trebuie să vă şi plătească.

Pentru alte informaţii vezi adresa:

Programul de lucru zilnic şi săptămânal este reglementat de legile din Germania. Timpul de lucru zilnic este de maxim 8 ore, cel săptămânal de 48 de ore. Acest program poate fi prelungit la 10 ore, dacă media timpului zilnic de lucru într-o perioadă de 24 de săptămâni sau 6 luni nu depăşeşte 8 ore.

În contractele colective de muncă se poate reglementa un timp de lucru mai redus. În construcţii se aplică un contract colectiv de muncă în care este prevăzut un alt timp de lucru în timpul verii, decât iarna: aprilie-noiembrie: 41 ore/săptămână; decembrie-martie: 38 ore/săptămână.

Orele suplimentare se vor presta numai la dispoziţia angajatorului şi vor fi plătite. În anumite sectoare economice şi contracte colective de muncă sunt prevăzute sporuri pentru munca suplimentară.

Se consideră timp de lucru perioada în care vă aflaţi la dispoziţia angajatorului, deci şi timpul în care aşteptaţi de ex. sosirea materialelor pe şantier, predarea camerelor de către persoanele cazate la hotel, vă aflaţi în pauza obligatorie pentru şoferi sau sunteţi de gardă în serviciul de intervenţie.

Pentru un timp de lucru de 6-9 ore aveţi dreptul la o pauză de 30 de minute pe zi, iar dacă timpul de lucru depăşeşte 9 ore, aveţi dreptul la 45 de minute pauză zilnică. Pauzele pot fi împărţite în perioade de cel puțin 15 minute. Pauzele nu sunt considerate timp de lucru. Este interzis salariaţilor să lucreze continuu peste 6 ore, fără pauză de odihnă.

Pentru alte informaţii vezi adresa:

Persoanele care au asigurări sociale de sănătate, îngrijire, accident şi pensie, inclusiv pensia pentru agricultori, vor beneficia de măsurile necesare pentru protecţia, menţinerea, creşterea şi recuperarea stării de sănătate şi a capacităţii de lucru, precum şi de siguranţa materială necesară în caz de boală, maternitate, reducerea capacităţii de lucru şi la împlinirea vârstei de pensionare. Dreptul la siguranţă materială îl au şi urmaşii persoanei asigurate.

Cotizaţiile la asigurările sociale în anul 2019 Cotizaţie

Asigurarea de sănătate
Cotizaţia minimă obligatorie la asigurarea generală de sănătate este de 14,6 % (angajatul şi angajatorul plătesc câte 7,3 %).

+ X este împărțit în mod egal între angajat şi angajator.
Cotizaţia specială obligatorie la asigurarea de sănătate este de 14,0 % (angajatul şi angajatorul plătesc câte 7,0 %).
Cotizaţia suplimentară a angajatului, calculată în funcţie de veniturile sale, poate fi stabilită de casa de asigurări de sănătate.

Cotizaţia generală
14.60% + X

Angajat: 7.30%
Angajator: 7.30%
Cotizaţia specială
14.0% + X

Angajat: 7.00%
Angajator: 7,00%

 

Asigurarea pentru îngrijire
În landul Saxonia există anumite diferenţe faţă de celelalte landuri în ce priveşte modul de împărţire a cotizaţiei la asigurarea pentru îngrijire între angajat şi angajator. Angajatul plăteşte în Saxonia o cotă mai mare decât angajatorul.

3,05%
Numai în Saxonia:
Angajat: 2,025%
Angajator: 1,025%

 

Spor de cotizaţie la asigurarea de îngrijire, în cazul persoanelor fără copii
(asiguraţi fără copii, care au împlinit vârsta de 23 de ani)
Sporul de cotizaţie este suportat exclusiv de angajat.
 

0,25%

Asigurarea de pensie

18.60%
Angajat: 9.30%
Angajator: 9.30%

Asigurarea de pensie în industria minieră
Angajatul plăteşte acelaşi procent ca şi la asigurarea generală de pensie. Angajatorul trebuie să suporte restul. La această asigurare de pensie, cotizaţia nu se împarte egal între angajat şi angajator.

24.70%
Angajat: 9.30%
Angajator: 15.40%

Asigurarea de şomaj

2,5%
Angajat: 1,25%
Angajator: 1,25%

În Uniunea Europeană asigurarea de sănătate este obligatorie pentru toţi cetăţenii. În principiu, acolo unde lucraţi se consideră că aveţi şi domiciliul. Există însă şi excepţii de la această regulă, vezi mai jos.

În principiu, în Germania, fiecare cetăţean îşi poate alege singur casa de asigurări de sănătate. Se face diferenţa între casele de asigurări de sănătate de stat şi cele private. De obicei, angajaţii sunt asiguraţi la casa de asigurări de sănătate de stat.

În momentul în care aţi aflat numele viitorului angajator, căutaţi-vă o casă de asigurări de sănătate din Germania şi înscrieţi-vă acolo. Se recomandă ca, chiar înainte de a începe lucrul, să-i comunicaţi angajatorului la ce casă de sănătate sunteţi asigurat. Angajatorul va comunica acesteia că v-aţi început activitatea la el. Veţi primi apoi pe poştă o scrisoare de la casa de sănătate, în care vi se va comunica numărul de asigurare necesar pentru a putea merge la medic. După aprox. 4 săptămâni veţi primi şi un card de asigurare de sănătate, pe care va trebui să-l prezentaţi de fiecare dată când mergeţi la medic.

Lucrătorii frontalieri şi membrii lor de familie, asiguraţi de sănătate în ţara în care lucrează, pot beneficia în caz de boală de serviciile medicale din ţara în care lucrează şi din ţara în care-şi au domiciliul. Pentru aceasta, fiecare persoană asigurată direct sau indirect va trebui să depună la casa de sănătate proprie formularul S1 (fost E106). Casa de sănătate din ţara de origine va trimite atunci un card de asigurare, în baza căruia asiguratul va beneficia de toate serviciile medicale necesare în ţara de origine.

Cotizaţia generală obligatorie este de 14,6% din veniturile impozabile. Cotizaţia specială (redusă) este de 14,0% din veniturile impozabile. Acest tip de cotizaţie se aplică persoanelor care nu au dreptul la indemnizaţie în caz de boală. Asiguratul angajat şi angajatorul suportă câte jumătate din cotizaţia respectivă (angajat: 7,3%, angajator: 7,3%). În cazul pensionarilor, asiguraţii şi casa de asigurări de pensie suportă câte jumătate din cotizaţia respectivă.

În plus față de contribuțiile stabilite în conformitate cu rata contribuției generale sau reduse, fondurile de asigurări de sănătate pot percepe o contribuție suplimentară din partea membrilor lor. În conformitate cu actualul acord de coaliție, începând cu anul 2019, se va aplica o rată egală de contribuție. Aceasta înseamnă că, pe lângă rata de contribuție deja finanțată, contribuția suplimentară va fi preluată în procent de 50% de către angajator.

Cazuri speciale:

Începând cu 1 ianuarie 2019, limita obligatorie pentru asigurarea de sănătate și de îngrijire pe termen lung a fost ridicată de la 4,950 de euro pe lună în prezent la 5,062.50 euro. În consecință, limita anuală de asigurare obligatorie crește de la 59.400 de euro la 60.750 de euro.
Persoanele care desfășoară activități independente, funcționarii publici și angajații care obțin cel puțin 60.750 de euro brut / an, sau 5.062,50 euro brut / lună, pot trece la asigurarea privată de sănătate.

Personalul detaşat în străinătate este asigurat de sănătate în ţara de origine. Aceşti salariaţi vor primi un card european de asigurare de sănătate şi vor avea acces la toate serviciile medicale asigurate de casele de sănătate din Germania, în cazul în care acestea nu pot fi amânate. 

Persoanele cu minijob, salarizate cu maxim 450 euro brut pe lună, nu sunt asigurate de sănătate la firma la care lucrează. Acestea vor trebui să se asigure pe altă cale, de ex. în asigurarea de familie sau să încheie o asigurare de sănătate separată. Persoanele care primesc ajutor de şomaj 2 (»Arbeitslosengeld II«) sunt asigurate prin intermediul agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă (»Jobcenter«). Dacă o persoană are două sau mai multe minijoburi, iar veniturile totale depăşesc suma de 450 de euro, sunt obligate să cotizeze la asigurările sociale şi deci să aibă şi o asigurare de sănătate.

Pentru informaţii suplimentare referitoare la această temă vezi:

Această asigurare cuprinde accidentele de muncă, cele produse pe drumul spre locul de muncă şi bolile profesionale. Asigurarea se plăteşte exclusiv de către angajator. Cotizaţia depinde de clasa de risc.

Angajatorul este obligat să vă înscrie la casa de asigurări pentru accidente de muncă înainte de a vă începe serviciul. Toţi angajaţii sunt asiguraţi la o casă specială de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale (»Berufsgenossenschaft«) în cazul producerii unui accident în timpul muncii sau pe drumul spre serviciu şi înapoi.

În cazul în care aţi suferit un accident de muncă, va trebui să consultaţi un medic specialist în ortopedie şi traumatologie (aşa-numitul »Durchgangsarzt«) şi să-i comunicaţi că s-a produs un accident de muncă. Angajatorul va trebui să înregistreze evenimentul în registrul de accidente şi să informeze casa de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale. Dacă aţi primit concediu medical în urma accidentului, aveţi dreptul la o alocaţie de accident, pe care trebuie să o avizeze casa de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

Ce oferă asigurarea pentru accidente de muncă?

Servicii:

Asistenţă medicală şi de reabilitare (asistenţă medicală de urgenţă, tratament medical ambulant de ortopedie şi traumatologie, îngrijire la domiciliu şi medicamente etc.)

Servicii de integrare profesională şi socială (cursuri de perfecţionare profesională, asistenţă socio-pedagogică, ajutor casnic, cheltuieli de deplasare, ajutor de transport, asistenţă specifică locuinţelor pentru persoane cu dizabilităţi etc.)

Prestații financiare:

Alocaţia de accident are rolul de a compensa pierderile de venituri din perioada de reabilitare, după ce expiră perioada obligatorie de salarizare după accident şi se ridică la 80% din salariul regulamentar, fără însă a putea depăşi salariul net regulamentar.

Alocaţia de tranziţie se acordă persoanelor vătămate pe perioada în care urmează un curs de perfecţionare, fiindcă în acest timp nu au posibilitatea să-şi câştige atât propria existenţă, cât şi a familiei.

Alocaţia de îngrijire se acordă asiguraţilor care au nevoie de îngrijire după un accident de muncă sau din cauza unei boli profesionale. Cuantumul acestei alocaţii depinde de gravitatea vătămării corporale suferite.

Pensia sau pensia parţială se plăteşte de casa de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale, în cazul în care capacitatea de muncă a asiguratului a fost afectată în urma unui accident de muncă, resp. din cauza unei boli profesionale. Cuantumul pensiei depinde de gradul de incapacitate de muncă şi de veniturile avute anterior. 

Plăţile compensatorii – în anumite condiţii, drepturile de pensie se pot achita printr-o plată compensatorie unică.

Pensia de urmaşi se acordă soţului/soţiei, partenerului civil şi copiilor, începând de la data decesului asiguratului, în cazul în care acesta decedează din cauza unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.

Alocaţia de înmormântare este o sumă care se acordă pauşal urmaşilor asiguratului, în cazul în care acesta decedează din cauza unui accident de muncă sau a unei boli profesionale. În anul 2019, aceasta se ridică la 4.920 € (Germania de Est)/ 5.340 € (Germania de Vest). În anumite condiţii, se pot restitui şi cheltuielile de transport până la localitatea de înmormântare.

Pentru alte detalii vezi

Indiferent dacă sunteţi lucrător frontalier sau dacă locuiţi şi în Germania, sunteţi obligat să vă asiguraţi în ţara în care lucraţi.

Angajatorul este obligat să vă înscrie la casa de pensii. Veţi primi un număr de asigurare socială, pe care va trebui să-l păstraţi cu mare grijă. Codul va rămâne acelaşi, chiar dacă vă mutaţi la altă firmă.

Salariaţii mobili din Germania au dreptul la pensie pentru limita de vârstă în momentul în care au împlinit vârsta legală de pensionare valabilă în Germania şi dacă s-a respectat perioada de aşteptare de 5 ani. Ţările din Uniunea Europeană au încheiat un acord prin care se recunoaşte perioada de cotizare la pensie din alte ţări membre ale UE. Aceasta înseamnă că, o persoană are dreptul la pensie chiar dacă nu a lucrat în întregime 5 ani şi nu a cotizat la asigurările sociale. Se va solicita recunoaşterea vechimii în muncă din cealaltă ţară, pentru a îndeplini condiţia minimă de 5 ani. Casa de pensii din Germania (»Deutsche Rentenversicherung«) va plăti însă numai pensia echivalentă perioadei de cotizare din Germania.

Cotizaţii: Asigurarea de pensie: 18,6%  ; Asigurarea de pensie minieră: 24,7%

Pentru alte detalii vezi:

Conform legii, salariaţii aflaţi într-un raport de muncă care face obiectul asigurărilor sociale obligatorii, au dreptul la continuarea salarizării, resp. plata unor drepturi salariale echivalente (alocaţie de boală sau de accident).

În caz de boală sau de accident de muncă, salariatul va primi de la casa de asigurări de sănătate o alocaţie de boală în primele 4 săptămâni ale raportului de lucru. Începând cu prima zi de la expirarea acestei perioade de 4 săptămâni, angajatorul este obligat să continue salarizarea angajatului pe o perioadă de până la 6 săptămâni (în proporţie de 100% din salariul iniţial). După aceste 6 săptămâni, salariatul va primi de la casa de asigurări de sănătate o alocaţie de boală (70% din salariul brut, dar maxim 90% din salariul net).

Incapacitatea de muncă se va comunica imediat angajatorului. În cazul în care incapacitatea de muncă durează mai mult de 3 zile, salariatul va prezenta angajatorului în ziua următoare o adeverinţă medicală. O copie a acestei adeverinţe medicale se va trimite în termen de o săptămână la casa de asigurări de sănătate. În caz contrar se pierde dreptul la alocaţia de boală! Angajatorul poate solicita de la angajat  incapacitatea de muncă respectiv adeverința medicală din prima zi de boală.

Lucrătorii frontalieri au voie să meargă în continuare la medicul lor din ţara de domiciliu (în baza formularului S1, fost E106). Concediul medical prescris va fi acceptat şi în limba vorbită în ţara de domiciliu. Important e ca medicul să menţioneze diagnosticul constatat (cod diagnostic).

Atenţie! În perioada în care vă aflaţi în incapacitate de muncă puteţi fi concediat! Angajatorul trebuie să respecte termenul de preaviz şi să vă plătească salariul până la terminarea raportului de muncă, dacă incapacitatea de muncă nu s-a încheiat şi cele 6 săptămâni nu au expirat. În acest caz, casa de asigurări de sănătate vă va plăti alocaţia de boală până când vă însănătoşiţi (maxim 78 de săptămâni pentru aceeaşi boală). În acest timp rămâneţi asigurat la casa de sănătate. După ce v-aţi refăcut capacitatea de muncă, va trebui să vă prezentaţi la Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă (»Agentur für Arbeit«) pentru a fi luat în evidenţă ca şomer. Lucrătorii frontalieri vor trebui să se prezinte atât la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă din ţara de domiciliu, cât şi la casa de asigurări de sănătate, pentru a fi luaţi în evidenţă ca şomeri. Nu uitaţi să comunicaţi în termen de 8 zile la casa de asigurări de pensie că aţi intrat în şomaj.

Pentru alte informaţii vezi adresa:

Impozitul pe venit al salariaţilor se aplică prin deducere din salariul acestora (impozit pe salariu). Odată cu deducerea lunară a impozitului pe salariu, procedura de impozitare se încheie în general, cu excepţia cazului în care angajatul depune o cerere de regularizare a impozitului pe salariu sau o declaraţie fiscală anuală la sfârşitul anului calendaristic curent. Cadrul legal este stabilit de Legea privind impozitul pe venit (EStG).

Obligaţiile fiscale depind de faptul dacă angajatorul este persoană impozabilă cu sau fără restricţii.

Salariaţii străini, care nu au reşedinţa sau domiciliul stabil în Germania, sunt consideraţi persoane impozabile cu restricţii.  Persoanele care au reşedinţa sau domiciliul stabil în Germania, sunt considerate persoane impozabile fără restricţii. Pentru salariaţii străini, persoane impozabile cu restricţii, care realizează cea mai mare parte a veniturilor în Germania, legea privind impozitul pe venit conţine o prevedere specială. La cerere, aceste persoane pot fi încadrate în categoria celor impozabile fără restricţii, putând astfel beneficia de anumite avantaje personale (dacă veniturile realizate în anul calendaristic sunt impozabile în Germania în proporţie de 90%).

Angajatorul va reţine din salariul lunar impozitul pe venit, indiferent dacă angajatul este obligat sau nu să depună ulterior declaraţia fiscală anuală. Pentru a putea reţine suma corectă datorată de fiecare angajat, angajatorul are nevoie de anumite informaţii despre angajatul său, de ex. clasa fiscală, cota forfetară de cheltuieli şi eventual apartenenţa la o comunitate religioasă pentru care se percepe impozit bisericesc.

Pentru a uşura calculele fiscale efectuate de angajator, angajaţii sunt încadraţi în anumite clase fiscale, în funcţie de situaţia lor personală. În total, există 6 clase fiscale: I - VI.

Înainte de a vă lua în primire primul loc de muncă, va trebui să vă adresaţi administraţiei financiare (»Finanzamt«). Dacă munciţi ca lucrător frontalier în Germania, va trebui să vă adresaţi administraţiei financiare din localitatea în care angajatorul îşi are sediul. Dacă aveţi reşedinţa sau domiciliul stabil în Germania, va trebui să vă adresaţi administraţiei financiare din localitatea de reşedinţă/domiciliu. La administraţia financiară veţi găsi formularele-tip pentru cererea de impunere cu sau fără restricţii a veniturilor realizate. Administraţia financiară răspunde şi de stabilirea sau modificarea clasei fiscale.

Tot de acolo veţi primi şi codul fiscal, resp. codul de identificare fiscală (CIF). Codul de identificare fiscală este un număr alcătuit din 11 cifre şi este eliberat de Agenţia Federală de Administraţie Financiară (»Bundeszentralamt für Steuern«). Acest cod este valabil toată viaţa. Persoanele venite din străinătate şi stabilite aici vor primi codul CIF pe adresa la care au fost luate în evidenţa populaţiei.  Salariaţii străini fără domiciliu stabil în Germania nu au de regulă un cod CIF. Aceşti salariaţi nici nu au dreptul să solicite un cod CIF.

Nu toate persoanele sunt obligate să depună o declaraţie fiscală anuală. Se recomandă însă tuturor salariaţilor să depună o astfel de declaraţie fiscală pentru a folosi în condiţii optime toate avantajele fiscale de care beneficiază (cote forfetare deductibile pentru cheltuieli de deplasare la locul de muncă etc.). De întocmirea şi predarea acestor declaraţii trebuie să se ocupe fiecare personal (termenul de predare pentru anul fiscal 2017 este 31.05.2018. Începând din anul fiscal 2018, termenul de predare se prelungeşte cu 2 luni, fiind deci data de 31.07. a anului următor). Pentru aceste declaraţii puteţi apela la serviciile birourilor de consultanţă fiscală, sau la asociaţiile plătitorilor de impozit pe salariu (»Lohnsteuerhilfevereine«). (aceste servicii nu sunt gratuite)

Pentru alte informaţii vezi:

Concediul minim de odihnă este reglementat de lege şi nu poate fi mai mic decât această limită. Dacă programul de lucru este de 5 zile pe săptămână, aveţi dreptul la un concediu de odihnă de 20 de zile, iar dacă lucraţi 6 zile pe săptămână, veţi avea 24 de zile de concediu. În contractul de muncă este reglementat şi dreptul la concediul de odihnă. Contractele colective de muncă prevăd de regulă un concediu de odihnă mult mai lung decât concediul minim pe an prevăzut de lege.

Angajatul are dreptul la concediul integral de odihnă după 6 luni de la înfiinţarea raportului de muncă. Acest drept îl aveţi şi dacă vă încetaţi activitatea în a doua jumătate a anului, cu condiţia să fi lucrat cel puţin 6 luni.

Cererea de concediu se va depune la angajator (recomandabil în scris), cerea pe care acesta o poate aproba sau refuza. De regulă, concediul anual de odihnă va trebui luat în anul calendaristic curent. În anumite cazuri, este posibilă amânarea concediului în primele 3 luni ale anului următor.

Alocaţia de concediu se calculează în funcţie de salariul mediu avut în ultimele 13 luni înainte de începerea concediului. Alocaţia se va plăti înainte de concediu.

Dacă vă încetaţi activitatea la firmă şi nu v-aţi luat deocamdată concediul anual de odihnă, angajatorul este obligat să vi-l achite în bani. Şi pentru această procedură trebuie respectate anumite termene, motiv din care va trebui să vă exercitaţi la timp drepturile avute în relaţia cu angajatorul.

Pentru a avea efect, acest act se va efectua în scris. Acest lucru este valabil atât pentru cererea de demisie cât şi pentru decizia de concediere. Pentru a avea efect, cererea de demisie trebuie trimisă pe adresa dată de angajator.

Există două posibilităţi de încetare a unui contract de muncă: varianta regulamentară, cu preaviz şi excepţională, fără preaviz.

În cazul rezilierii regulamentare a contractului de muncă, angajatorul sau angajatul va trebui să respecte un anumit termen de preaviz. Termenul de preaviz prevăzut de lege pentru angajator este următorul:

  • În perioada de probă (max. 6 luni)  - 2 săptămâni sau mai puţin, în cazul în care contractul colectiv de muncă prevede altceva
  • După perioada de probă - 4 săptămâni sau la data de 15 sau la finalul lunii calendaristice
  • După 2 ani - 1 lună la finalul lunii calendaristice
  • După 5 ani - 2 luni la finalul lunii calendaristice
  • După 8 ani - 3 luni la finalul lunii calendaristice
  • După 10 ani - 4 luni la finalul lunii calendaristice
  • După 12 ani - 5 luni la finalul lunii calendaristice
  • După 15 ani - 6 luni la finalul lunii calendaristice
  • După 20 ani - 7 luni la finalul lunii calendaristice

Termenul de preaviz începe de la data primirii cererii de reziliere, nu de la data la care a fost întocmit sau trimis!

Conform prev. art. 626 alin. 1 Cod civil, raportul de muncă poate înceta şi prin denunţarea unilaterală a acestuia, din motive excepţionale. Un motiv excepţional apare în momentul în care nu mai este acceptabilă continuarea raportului de muncă pentru partea care-l reziliază (pentru angajat - dacă nu primeşte salariul, dacă firma încalcă normele de protecţie a muncii etc.; pentru angajator - dacă angajatul simulează că e bolnav, refuză să muncească, încalcă regulile de ordine şi disciplină în unitate etc.).

La cerere, se vor prezenta şi motivele pentru care se denunţă contractul de muncă. Denunţarea unilaterală a contractului de muncă din motive excepţionale se poate efectua numai în termen de 2 săptămâni şi trebuie să ajungă la adresa destinatarului în acest termen. Denunţarea unilaterală a contractului de muncă trebuie precedată de regulă de un avertisment scris, în cazul constatării unor abateri.

Dacă aţi primit o decizie de concediere şi nu sunteţi de acord cu aceasta, puteţi acţiona conform legii. Termenul de înaintare a unei contestaţii în anulare a deciziei de concediere este de 3 săptămâni şi începe din ziua în care contestaţia ajunge la tribunalul muncii. Dacă nu respectaţi acest termen, decizia de concediere intră în vigoare, indiferent dacă este sau nu corectă.

Interdicţia concedierii

În unităţile în care lucrează peste 10 salariaţi cu normă integrală de muncă (posturile cu normă parţială se cumulează corespunzător), pentru toţi angajaţii care au o vechime de peste 6 luni se aplică normele generale de protecţie împotriva concedierii, prevăzute de lege (»Kündigungsschutzgesetz« – KSchG).  În acest caz, angajatorul va putea să desfacă un contract de muncă numai pentru motive obiective, sau care ţin de persoana angajatului.

Anumite categorii de personal se bucură de o protecţie specială împotriva concedierii - salariaţii cu dizabilităţi, părinţii aflaţi în concediu maternal/paternal, reprezentanţii salariaţilor, ucenicii, angajaţii aflaţi în concediu de îngrijire la domiciliu, persoanele alese în funcţii politice. Aceştia pot fi concediaţi numai cu aprobarea autorităţilor.  
Femeile în timpul sarcinii și până la 4 luni după naștere nu pot fi concediate. De asemenea, femeile însărcinate nu pot fi concediate nici în timpul perioadei de probă. Condiția este însă ca angajatorul să știe despre sarcină. Mamele în așteptare au două săptămâni la dispozitie, după primirea demisiei, pentru a înștiința angajatorul despre starea lor. În caz contrar, concedierea se va valida în ciuda sarcinii.

Pentru a vă putea exercita profesia în Germania, resp. în landul Saxonia, se recomandă întâi să solicitaţi recunoaşterea certificatelor şi diplomelor de pregătire profesională, în anumite domenii acest lucru fiind obligatoriu.

În Germania există o serie de aşa-numite »profesii reglementate«. Aceste profesii pot fi exercitate de germani sau persoane de altă cetăţenie numai dacă au calificarea necesară. Această regulă e valabilă de ex. pentru medici şi avocaţi.  Regula se aplică şi la maiştri, dacă vor să-şi înfiinţeze o firmă într-un anumit domeniu. Dacă vreţi să vă exercitaţi profesia într-unul din aceste domenii reglementate, trebuie să solicitaţi recunoaşterea certificatelor şi diplomelor de pregătire profesională. Lista cu profesiile reglementate din Germania se găseşte aici:

Majoritatea profesiilor nu sunt însă reglementate. Dacă, de exemplu, vreţi să lucraţi ca economist, informatician sau brutar nu aveţi nevoie de o astfel de diplomă de calificare profesională.  Se recomandă totuşi să solicitaţi recunoaşterea diplomelor şi certificatelor pe care le deţineţi. În cazul acesta, viitorul angajator va putea să-şi dea seama ce pregătire aveţi, crescând totodată şi şansele de a vă găsi un loc de muncă bine plătit.

Pentru alte informaţii privind recunoaşterea certificatelor şi diplomelor în Germania vezi

Pentru relaţii suplimentare privind recunoaşterea diplomelor şi certificatelor străine vă puteţi adresa în landul Saxonia la Centrul saxon de informare şi consultare pentru recunoaşterea certificatelor şi diplomelor străine (IBAS - Informations- und Beratungsstelle Anerkennung Sachsen). Persoanele care solicită informaţii vor primi o fişă de date specifică propriei profesii, în care este descrisă procedura de recunoaştere şi echivalare, resp. sunt menţionate cursurile de perfecţionare adecvate şi locurile de muncă posibile.

Pentru alte informaţii vezi:

Scopul măsurilor de protecţie a maternităţii constă în asigurarea unei protecţii optime pentru sănătatea femeii în perioada pre şi postnatală.

Legea privind protecţia maternităţii (MuSchG) este valabilă pentru toate mamele (actuale şi viitoare) care au un contract de muncă, deci şi pentru femeile care muncesc la domiciliu, personalul casnic, persoanele cu program redus de muncă, tinerele ucenice şi, în anumite cazuri, pentru eleve şi studente.  

Pentru ca angajatorul să-şi poată respecta obligaţiile legale de protecţie a maternităţii, angajatele vor trebui să informeze firma de îndată ce au aflat că sunt gravide şi să-i comunice angajatorului data probabilă a naşterii. În perioada prenatală şi pe o durată de 4 luni de la naştere, femeile nu pot fi concediate. Este interzisă şi concedierea unei femei în cazul în care intervine o naştere prematură după primele 12 săptămâni de sarcină.

În perioada prenatală, în ultimele şase săptămâni înainte de naştere, femeile pot merge la muncă numai dacă vor. După naştere, femeilor le este interzis să revină la locul de muncă pe o perioadă de 8 săptămâni, resp. 12 săptămâni, dacă au avut o naştere prematură sau multiplă. În cazul unei naşteri premature asistată medical sau nu, perioada de protecţie maternală se prelungeşte după naştere cu numărul de zile, care nu au fost putut fi folosite înainte de naştere.

Dacă, în termen de 8 săptămâni de la naştere, se constată că nou născutul prezintă o dizabilitate, mama poate solicita prelungirea perioadei de protecţie postnatală de la 8 la 12 săptămâni.

În afară de perioada de protecţie, legea prevede pentru protecţia viitoarelor mame şi a copiilor acestora o interdicţie generală de a munci (de ex. în acord, la banda de montaj, în mai multe schimburi, duminica şi noaptea) şi o interdicţie individuală, în baza unei adeverinţe medicale adecvate. Pentru munca desfăşurată între orele 20 şi 22 este necesară un aviz din partea autorităţilor.

Pentru ca femeia să nu aibă probleme financiare în acest timp, legea privind protecţia maternităţii prevede anumite prestaţii speciale:

  • indemnizaţia de maternitate
  • spor acordat de angajator la indemnizaţia de maternitate în perioada de protecţie a maternităţii
  • salariul de bază în timpul interdicţiei de muncă, în afara perioadei de protecţie a maternităţii (aşa-numitul »Mutterschutzlohn«).

Angajatorul este obligat să anunţe cazul de graviditate autorităţilor competente (inspectoratul de stat privind protecţia muncii şi controlul profesional).  În perioada pre şi postnatală, angajatorul va trebui să amenajeze şi să organizeze locul de muncă al femeii respective, incl. mijloacele de producţie, maşinile, sculele şi utilajele, în aşa fel, încât acestea să nu pună în pericol sănătatea femeii.   La analizele de risc efectuate, angajatorul va ţine cont de protecţia specială de care are nevoie femeia şi copilul.

Autorităţile de control vor stabili la nevoie dacă locul respectiv de muncă şi condiţiile specifice de muncă ar putea pune în pericol mama în perioada pre şi postnatală.  Femeile în cauză şi angajatorul se pot adresa la nevoie autorităţilor de control.

Dacă, din cauza unei interdicţii generale sau individuale de muncă, femeia încetează să lucreze, complet sau parţial, înainte sau după perioada de protecţie, va trebui totuşi ajutată financiar. Ea va primi în continuare cel puţin salariul mediu (»Mutterschutzlohn«). Acest lucru este valabil şi dacă firma la care lucrează viitoarea mamă o transferă pe un alt post, acceptabil, motiv din care ea trebuie să-şi schimbe activitatea.

Pentru alte informaţii referitoare la această temă vezi:

Cererea de alocaţie pentru copii se va depune la biroul de asistenţă socială pentru familii („Familienkasse”) de la agenţia locală pentru muncă. Lucrătorii frontalieri sau salariaţii ai căror copii nu-şi au domiciliul în Germania, vor depune cererea la autorităţile din ţara lor. Dreptul la această alocaţie va fi analizat de »Familienkasse«. 

Ţara

Date de contact
Birouri de asistenţă socială familii (»Familienkasse«)

Belgia
Bulgaria
Luxemburg
Olanda
Ungaria

Bundesagentur für Arbeit
Familienkasse Rheinland-Pfalz– Saarland
55149 Mainz
GERMANIA
Fax: +49 (681) 944 910 5324
E-mail: Familienkasse-Rheinland-Pfalz-Saarland@arbeitsagentur.de

Franța
Elveţia
Cehia

Bundesagentur für Arbeit
Familienkasse Baden-Württemberg West
76088 Karlsruhe
GERMANIA
Fax: (für Frankreich) +49 (781) 9393 697
Fax: (für Schweiz) +49 (7621) 178 260 585
Email: Familienkasse-Baden-Wuerttemberg-West@arbeitsagentur.de

Austria
Croația

Bundesagentur für Arbeit
Familienkasse Bayern Süd
93013 Regensburg
GERMANIA
Fax: +49 (851) 508 617
Email: Familienkasse-Bayern-Sued@arbeitsagentur.de
Polonia Bundesagentur für Arbeit
Familienkasse Sachsen
09092 Chemnitz
GERMANIA
Fax: +49 (3591) 661 878
Email: Familienkasse-Sachsen@arbeitsagentur.de

Pentru toate celelalte ţări
din UE/SEE

Bundesagentur für Arbeit
Familienkasse Bayern Nord
90316 Nürnberg
GERMANIA
Fax: +49 (911) 529 3997
Email: Familienkasse-Bayern-Nord@arbeitsagentur.de

Începând din 2018 se reduce perioada de plată retroactivă pentru alocaţia pentru copii, de la 4 ani la şase luni.  Acest termen se referă numai la plata alocaţiei şi nu la dreptul în sine la alocaţia pentru copii. Chiar dacă biroul de asistenţă socială pentru familii (»Familienkasse«) constată că dreptul la alocaţia pentru copii exista de peste şase luni, alocaţia se va plăti totuşi numai pentru ultimele şase luni de la primirea cererii, lucru care va fi menţionat în decizia de aprobare.

Începând din ianuarie 2018, alocaţia lunară pentru primii doi copii este de 194 euro / copil, pentru al treilea copil 200 euro şi pentru copiii următori 225 euro / copil.

Începând cu 1 iulie 2019, alocațiile pentru copii vor fi majorate. Pentru primul și al doilea copil alocația lunară va fi de 204 euro, pentru al treilea 210 euro și pentru fiecare copil suplimentar 235 euro.

Pentru alte detalii şi formulare-tip pentru cerere în diverse limbi vezi

Sporul pentru copii este un ajutor financiar suplimentar.  Părinţii sau persoanele care au dreptul de îngrijire şi educare a copilului, pot solicita în plus şi acest spor. Sporul pentru copii se plăteşte odată cu alocaţia pentru copii. Sporul se plăteşte până când copilul împlineşte vârsta de 25 de ani, dacă nu e căsătorit şi locuieşte în casa părintească.

Sporul pentru copii este un ajutor financiar acordat familiilor cu venituri mici. Pentru a putea primi acest spor, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

  • Sporul (sau alte ajutoare financiare) se oferă pentru copii.
  • Salariul brut este de minim 900 de euro (ambii părinţi) sau 600 de euro (familie monoparentală).
  • Salariul brut nu depăşeşte limita maximă de venit.
  • Veniturile avute, inclusiv sporul pentru copii depăşesc limita prevăzută pentru obţinerea ajutorului de şomaj II sau a ajutorului social.

Pentru alte informaţii despre sporul pentru copii şi formularele-tip pentru cerere

Concediul paternal vă permite să vă ocupaţi de copil, fără să pierdeţi legătura cu domeniul în care lucraţi.

Salariaţii au dreptul la concediu paternal până când copilul împlineşte vârsta de 3 ani. În această perioadă nu trebuie să mergeţi la lucru, locul de muncă vă este totuşi rezervat, iar angajatorul nu are voie să vă concedieze. Concediul paternal îl pot lua atât mamele, cât şi taţii, separat sau împreună. Condiţii: copilul trăieşte împreună cu părinţii, de creşterea şi educarea acestuia se ocupă în cea mai mare parte părinţii lui, în concediul paternal nu aveţi voie să lucraţi peste 30 de ore pe săptămână.

Cererea de concediu paternal până la împlinirea vârstei de 3 ani a copilului se va depune la angajator, în termen de cel mult şapte săptămâni de la începerea concediului paternal.  După perioada de concediu paternal, firma va trebui să vă ofere un loc de muncă echivalent.

Indemnizaţia pentru creşterea copilului este un ajutor financiar acordat de stat părinţilor, care vor să se ocupe personal de copil o anumită perioadă de la naşterea acestuia, motiv din care nu mai pot merge la muncă, deloc sau parţial.  Şi părinţii care nu aveau un loc de muncă înainte de naşterea copilului pot solicita această indemnizaţie.

Indemnizaţia pentru creşterea copilului se aplică pentru copiii născuţi după 1 iulie 2015 în următoarele două variante:  varianta cu indemnizaţia de bază, corespunzătoare vechii indemnizaţii paternale, sau varianta specială »ElterngeldPlus«. În varianta »ElterngeldPlus«, părinţii pot combina vechea indemnizaţie paternală cu serviciul cu program redus de muncă. Părinţii care vor să revină la serviciu, cu program redus de muncă, vor primi indemnizaţia paternală o perioadă mai lungă de timp.

Pentru a primi indemnizaţia paternală, trebuie să îndepliniţi următoarele condiţii:

  • Sunteţi în posesia unei autorizaţii/unui permis de şedere care vă dă drept de muncă
  • Vă ocupaţi personal de creşterea şi educarea copilului după naştere.
  • Copilul trăieşte împreună cu dvs.
  • Nu munciţi mai mult de 30 de ore pe săptămână.
  • Aveţi reşedinţa sau domiciliul stabil în Germania - cetăţenii din UE, Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia au, la fel ca cetăţenii germani, dreptul la indemnizaţia paternală, dacă muncesc sau locuiesc în Germania. 

Indemnizaţia paternală se ridică la aprox. 2/3 din venitul anterior, fiind de minim 300 de euro şi maxim 1.800 de euro. Indemnizaţia paternală se acordă timp de 12 luni. Dacă părinţii îşi împart între ei concediul paternal, vor primi împreună timp de maxim 14 luni indemnizaţia paternală de bază. Fiecare părinte are dreptul la minim 2 şi maxim 12 luni de indemnizaţie paternală.

Indemnizaţia »ElterngeldPlus« se calculează la fel ca indemnizaţia paternală de bază, dar nu poate fi mai mare de jumătate din indemnizaţia paternală la care ar avea dreptul părinţii, dacă nu ar avea salariul din norma parţială de muncă. Din această cauză, indemnizaţia se acordă pe o perioadă de două ori mai mare: o lună de indemnizaţie parentală de bază = două luni de indemnizaţie »ElterngeldPlus«.

Pentru alte informaţii vezi

Pentru autoritatea competentă vezi

Părinţii care trăiesc în landul Saxonia au dreptul la indemnizaţia locală pentru creşterea copilului, oferită aici pentru copiii aflaţii la vârsta de doi sau trei ani.

Cu această indemnizaţie specială, landul Saxonia oferă un ajutor financiar părinţilor care vor să se ocupe acasă de îngrijirea copilului, pe o perioadă mai lungă de timp, de exemplu pe întreaga perioadă de 3 ani a concediului paternal la care au dreptul prin lege.  Această indemnizaţie specială nu se acordă de obicei în cazul în care copilul merge la o grădiniţă sau la un centru de îngrijire subvenţionat de stat. 

Pentru alte detalii despre indemnizaţia locală pentru creşterea copilului (drepturi, durată, cuantum, etc.) vezi

Indemnizaţia (ajutorul) de şomaj are rolul de a asigura protecţia necesară salariaţilor care şi-au pierdut locul de muncă. Ajutorul de şomaj înlocuieşte parţial salariul anterior, la care angajatul nu mai are drept după intrarea în şomaj. Acest ajutor este considerat o prestaţie de asigurări sociale.

Dreptul la ajutorul de şomaj este prevăzut în Codul Social, partea a III-a (SGB III). Ajutorul este plătit de Agenţia Federală pentru Ocuparea Forţei de Muncă (»Bundesagentur für Arbeit« - BA), resp. de agenţiile locale.

Dreptul la ajutor de şomaj îl au şomerii care s-au prezentat la agenţia pentru muncă şi care au îndeplinit o anumită condiţie specială (= dacă într-o perioadă de 2 ani înainte de a solicita ajutorul de şomaj au cotizat cel puţin 12 luni la asigurările sociale).

Un şomer, în sensul prevăzut de lege, este un angajat căruia i-a încetat raportul de muncă şi care încearcă să-şi găsească un nou loc de muncă, punându-se pentru aceasta la dispoziţia serviciului de intermediere al agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă. Regimul de şomaj nu se schimbă şi dacă persoana respectivă munceşte până la 15 ore pe săptămână.

Şomerii trebuie să se prezinte personal la agenţia pentru muncă pentru a fi luaţi în evidenţă ca atare. Nu este suficientă notificarea telefonică sau în scris a agenţiei pentru muncă.

Cuantumul indemnizaţiei de şomaj depinde în general de salariul mediu brut avut de şomer în ultimul an înainte de a i se acorda dreptul la indemnizaţia de şomaj, salariu calculat la încetarea raportului de muncă. Din acest salariu brut, ţinând cont de deducerile normale pentru salariaţi (cotizaţii la asigurări sociale şi impozite), rezultă un salariu net forfetar. Cuantumul indemnizaţiei de şomaj este de 67% din acest salariu net forfetar pentru şomerii care au un copil conform definiţiei fiscale, iar pentru ceilalţi şomeri este de 60%.

Perioada în care se acordă indemnizaţia de şomaj depinde de regulă de perioada de cotizare din ultimii 5 ani înainte de şomaj şi de vârsta persoanei respective în momentul în care a intrat în şomaj.

Perioada de cotizare în ultimii 5 ani înainte de şomaj (luni)

Vârsta împlinită

Perioadă maximă de acordare indemnizaţie de şomaj (luni)

12

 

6

16

 

8

20

 

10

24

 

12

30

50.

15

36

55.

18

48

58.

24

Salariaţii care nu respectă condiţiile legale de asigurare socială, fără a avea pentru aceasta un motiv important, pot fi sancţionaţi la intrarea în şomaj cu o interdicţie de 1-12 săptămâni înainte de a li se acorda indemnizaţia de şomaj. În această perioadă de interdicţie, dreptul la ajutorul de şomaj se suspendă, deci şomerul nu primeşte indemnizaţia respectivă. În afară de aceasta, durata totală a indemnizaţie de şomaj se reduce cu perioada de interdicţie.

Atenţie! Lucrătorii frontalieri nu au dreptul la indemnizaţia de şomaj II din Germania (»Arbeitslosengeld II«).  Pentru alte informaţii vezi cap. Lucrătorii frontalieri.

Şomerii care au dreptul la indemnizaţia de şomaj în Germania, pot primi în continuare acest ajutor, pe o perioadă de 3 până la 6 luni, şi dacă se află într-o altă ţară din UE, în căutarea unui nou loc de muncă (exportul dreptului la indemnizaţia de şomaj). Pentru primele 3 luni, şomerii au dreptul prin lege să primească ajutorul de şomaj într-o altă ţară. După aceea, autorităţile vor decide dacă mai e necesar.  Pentru a primi indemnizaţia de şomaj într-o altă ţară, şomerii vor trebui să depună o cerere înainte de a pleca. Dacă sunt îndeplinite condiţiile legale, acestor şomeri li se va elibera documentul »Portable Document PD U2«. Cu acest document, şomerii se vor prezenta la casa de asigurări sociale din ţara în care îşi caută un nou loc de muncă şi, dacă îndeplinesc condiţiile necesare, vor primi de acolo indemnizaţia de şomaj pe o anumită perioadă de timp, la cuantumul calculat.

În perioada în care primeşte ajutorul de şomaj în ţara în care îşi caută un nou loc de muncă, şomerul rămâne asigurat la fosta casă de asigurări de sănătate. Pentru a primi prestaţiile materiale (tratament medical, medicamente, tratament în spital,) şomerul (şi familia sa) are nevoie de un card european de asigurări de sănătate.

Pentru informaţii suplimentare referitoare la această temă vezi:

Dacă locuiţi în Germania şi nu primiţi ajutor de şomaj suficient, sau dacă veniturile sau averea  nu vă ajung pentru a vă asigura subzistenţa, puteţi solicita indemnizaţia de şomaj II.

Dreptul la acest ajutor îl aveţi începând de la vârsta de 15 ani până la vârsta de pensionare (65-67 ani), dacă aveţi domiciliul stabil în Republica Federală Germania şi puteţi şi aveţi dreptul să lucraţi cel puţin 3 ore pe zi, dacă nu aveţi loc de muncă sau veniturile nu depăşesc limita de subzistenţă şi nu dispuneţi de o avere din care să puteţi trăi.

Indemnizaţia de şomaj II acoperă următoarele:

  1. Necesităţile permanente
    Prin acestea se înţeleg cheltuielile necesare pentru acoperirea necesităţilor zilnice ale unei persoane, de ex. mâncarea şi îmbrăcămintea. Suma diferă de la caz la caz şi depinde printre altele de starea civilă şi vârsta solicitantului. Necesităţile permanente sunt actualizate periodic, în fiecare an.
  2. Necesităţile pentru locuinţă şi încălzire
    Aceste necesităţi reprezintă cheltuielile cu locuinţa şi încălzirea. Din această categorie fac parte şi cheltuielile de întreţinere a locuinţei. Valoarea acestor necesităţi diferă de la o localitate la alta, fiind stabilită de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă.
  3. Necesităţile multiple
    Prin aceste necesităţi se înţeleg cheltuielile pentru anumite situaţii speciale din viaţă - de ex. pentru familiile monoparentale sau pentru persoanele care, din motive de sănătate, au nevoie de o alimentaţie specială.
  4. Necesităţile unice
    Prin acestea se înţeleg prestaţiile acordate o singură dată, de ex. pentru mobilarea iniţială a locuinţei sau pentru lucrurile necesare la prima sarcină şi la prima naştere.
  5. Necesităţile privind educaţia şi integrarea tineretului (BuT)
    Statul oferă familiilor un ajutor pentru a permite copiilor şi tinerilor să participe la viaţa socio-culturală. Statul acoperă de exemplu cheltuielile cu excursiile şcolare, meditaţiile, activităţile sportive sau orele de muzică suplimentare etc.

Acest ajutor financiar se acordă la început doar pe o perioadă limitată. Această perioadă este de regulă de 12 luni. După aceea, se verifică dacă solicitantul mai are în continuare dreptul la indemnizaţia de şomaj II.

Pentru alte informaţii vezi

Dacă vă aflaţi conflict cu angajatorul, puteţi să vă adresaţi tribunalului muncii în vederea soluţionării litigiului.

Tribunalul muncii soluţionează litigiile care fac obiectul Codului muncii. Aceste litigii sunt în general conflicte apărute între angajaţi şi angajator. În primă instanţă, reclamantul şi pârâtul sunt obligaţi să-şi suporte propriile cheltuieli. Altfel spus, în procesele de primă instanţă de la tribunalul muncii, cheltuielile personale ale părţilor nu vor fi restituite. Cheltuielile de judecată şi cele cu avocaţii pot fi totuşi restituite parţial sau integral, fiind suportate de stat în cazul în care se aprobă cererea de ajutor financiar în justiţie. Înainte de a formula reclamaţia, vă puteţi adresa unui avocat pentru a discuta cu el problema respectivă. În acest caz, onorariul avocatului va trebui să-l suportaţi personal, fără a avea dreptul la restituirea cheltuielilor respective.

Persoanele care au nevoie de consultanţă sau ajutor juridic de la un avocat şi au venituri mici, se vor adresa judecătoriei de pe raza căreia îşi au domiciliul în Saxonia, unde vor depune o cerere de eliberare a unui aşa-numit bon de consultanţă (»Beratungshilfeschein«). Folosind acest bon, avocatul îşi va deconta direct cu trezoreria statului onorariul pentru consultanţa juridică şi alte activităţi oferite. Pentru aceasta trebuie achitată însă o taxă de 15 euro.

Recomandare! Dacă sunteţi membru de sindicat în Germania, aveţi dreptul la consultanţă juridică. Afilierea la un sindicat este benevolă, iar la 3 luni de la afiliere veţi avea dreptul la consultanţă juridică gratuită.

Pentru informaţii suplimentare referitoare la această temă vezi:

zurück zum Seitenanfang